Autocunoașterea înseamnă să-ți recunoști calitățile, dar și defectele, să-ți înțelegi emoțiile și reacțiile în situații concrete de viață, să găsești răspuns la întrebarea „cum sunt eu?”. Cunoașterea sinelui o atingi în momentul în care te recunoaști ca individ, ai capacitatea de a percepe întreg complexul de calități și caracteristici care te diferențiază de alti oameni.Cuprins:
Cunoașterea de sine la copii
Cunoașterea de sine la preșcolari
1. Cunoașterea de sine la copii
Relația cu familia, interacțiunea dintre copil cu adulții și ceilalți copiii din anturaj, sunt definitorii în stimularea autocunoașterii. Ca adult, poti contribui ladezvoltarea lor armonioasă prin metode extrem de simple, la îndemâna tuturor:
îi impulsionezi permanent, provocându-i cu jocuri adaptate vârstei;
îi încurajezi să se exprime liber;
le adresezi întrebări care să le trezească curiozitatea;
le stimulezi creativitatea.
Pe măsură ce copiii cresc, acțiunile și activitățile care i se propun vor fi definitorii în formareaabilităților de comunicare, a gândirii critice și în cultivarea stimei de sine. Pentru orientarea lui spre ceea ce cu adevărat i se potrivește, pentru a înțelege ce tip de inteligență folosește, există o serie deteste de evaluare, care pot fi efectuare încă de la vârste mici. Pe baza acestor rezultate, se vor obține cu precizie indicații spre direcția în care trebuie să se îndrepte educația lui. Stimularea creativității în familie și instituția de școlarizare pe care o frecventează, poate fi completată de activități din cadrulatelierelor, alegând teme în conformitate cu abilitățile lui specifice.
2. Cunoașterea de sine la preșcolari
În prima parte a vieții, până la 2 ani, copilul își dezvoltă inteligența senzorială și motorie. Este o perioadă în care gesturile simple și o îngrijire plină de căldură sunt cele care vor ajuta bebelușul să devină un adult echilibrat: vocea părinților, atunci când sunt schimbați și hrăniți, privirea și zâmbetul, atingerea, mângâierea. Mai târziu, odată cu mersul de-a bușilea și cu primii pași, comunicarea dintre adult și copil devine cea mai importantă unealtă pentru educarea autocunoașterii. Ea se realizează prin provocarea permanentă la joc, încurajarea de a-și alege singur jucăriile, cuvintele de laudă rostite, chiar dacă aparent pentru cel mic, aceste cuvinte nu înseamnă mare lucru. În această perioadă, copilul face primii pași în cunoașterea sinelui:
recunoaște chipurile părinților și cu timpul, își recunoaște propriul chip în oglindă;
se joacă singur, își recunoaște jucăriile și are simțul proprietății asupra lor;
devine conștient de capacitatea pe care o are pentru a influența comportamentul părinților și își dezvoltă empatia.
Interacțiune și comunicareContactul direct cu părinții, vocea mamei și a tatălui sunt definitorii în primii ani, dezvoltarea vocabularului și capacitatea de a întrebuința cuvintele fiind printre obiectivele cele mai importante ale acestei perioade. Creierul copiilor de vârste mici funcționează ca un burete, nu există „prea devreme” pentru a învăța oa doua limbă, în paralel cu cea maternă. Studiile de specialitate ne demonstrează faptul că un copil bilingv este mai creativ, fiind stimulat în aria abilităților lingvistice, mult mai capabil să facă conexiuni. O activitate care dă ocazia părinților să participe împreună cu copilul la un curs de limbă străină, imediat după împlinirea vârstei de 2 ani esteKinder’s way, organizat la distanță și care folosește metode inovatoare, combinând jocul și studiul. Îndatoriri și responsabilitateImplicarea în activitățile casnice, cooptarea în îndeplinirea unor sarcini specifice va juca un rol important pentru dezvoltarea stimei de sine. Dar la fel de important ca și îndeplinirea acestor obligații va fi interpretarea, împreună cu adulții din colectiv, a modului în care le-a îndeplinit. Provocați la o analiză, impulsionați să răspundă, chiar de a critica și de a-și exprima nemulțumirile, dacă se consideră nedreptățiți într-un fel.În cazul unor eșecuri, cum ar fi o notă mică, un examen ratat, sau o experiență neplăcută, trebuie să-și poată exprima sentimentele, să-și exteriorizeze trăirile, atât cele pozitive, cât și cele de furie, de nemulțumire. Capacitatea de a se mobiliza în fața unor provocări viitoare va fi mult mai eficientă dacă își înțeleg frustrările personale, le tolerează și sunt capabili să le gestioneze. Control și independențăSupracontrolul din partea adulților nu este formula potrivită, în special în ceea ce privește consolidarea stimei de sine. Participarea întabere, interacțiunea cu ceilalți copii, obligativitatea de a urma un program specific și de a respecta regulamentele impuse, ajută la cultivarea respectului pentru semeni și față de sine.Autocunoașterea se învață, familia, cercul de prieteni și instituțiile frecventate fiind definitorii în cazul acestui proces important, se dezvoltă odată cu vârsta și se concretizează datorită experiențelor personale! Sursa foto: Pexels.com
Comentarii (0)Lasă un comentariu