Autor: Ilinca Stroe
Fetiţele sunt sensibile şi poartă roz, băieţii sunt plini de energie şi poartă albastru. Ţăranii sunt grosolani şi necivilizaţi. Chinezii sunt ambiţioşi şi muncitori, americanii sunt gălăgioşi şi materialişti. Scoţienii sunt zgârciţi, iar englezii – alcoolici. Vietnamezii mănâncă pisici şi câini. Feministele sunt agresive, exagerate şi dizgraţioase. Femeile conducător auto încurcă circulaţia. Populaţiile native duc o viaţă pură în armonie cu natura. Inginerii nu pot să se exprime. Contabilii n-au imaginaţie. Iar românii…
Iată doar câteva dintre (auto-)stereotipurile cu care „funcţionăm” zilnic. Cuvântul în sine, „stereotip”, îşi are originea în grecescul στερεός (stereos = „ferm, solid”) şi τύπος (typos = „urmă, amprentă”). Astfel, un stereotip este o credinţă bine împământenită prin care o anumită trăsătură (fizică, de caracter, etc.) este generalizată până la a fi folosită pentru a caracteriza o întreagă categorie de persoane. Cele mai frecvente stereotipuri sunt cele de gen („bărbaţii sunt puternici”, „femeile sunt slabe”) şi cele referitoare la rase, grupuri etnice, culturi şi naţionalităţi. De asemenea, există stereotipuri negative („romii sunt leneşi şi necinstiţi”) şi stereotipuri pozitive („suedezii sunt înalţi şi blonzi”). În fine, stereotipurile fac parte dintr-un mecanism ce include prejudecata şi discriminarea: unei idei fixe despre o categorie de oameni i se ataşează un anumit sentiment care determină un anumit comportament discriminatoriu fie în sens pozitiv (favorizare), fie în sens negativ (dezavantajare) – cel mai adesea, însă, în sens negativ.
Faptul că stereotipurile pot alimenta discriminarea semnalizează că ceva nu e tocmai în regulă cu ele. Şi totuşi, foarte puţini dintre noi putem trăi fără stereotipuri, foarte puţini suntem liberi de ele. De ce? Fiindcă, susţin specialiştii, stereotipurile îndeplinesc două funcţii importante: una cognitivă şi una socială. Dacă, de pildă, întâlnim pentru prima oară în viaţă o persoană din India, reflexul este să apelăm la stereotipul despre indieni pentru a ne încredinţa că „ştim” deja persoana respectivă; aşa încât, în momentul în care facem cunoştinţă cu ea, avem deja o idee despre cum este. Din punct de vedere cognitiv, deci, stereotipul ne livrează un fel de „cunoaştere de-a gata”: privim lucrul sau persoana de cunoscut prin lentilele deja existente ale stereotipului. Iar din punct de vedere social stereotipurile ne organizează lumea înconjurătoare în categorii precum „noi”, altfel decât „ei”, cel mai adesea în sensul că „ei” ne sunt cumva inferiori; aici, stereotipul are rolul de a consolida identitatea de sine a grupului social căruia îi aparţinem, un rol auto-definitoriu. Nu în ultimul rând, stereotipurile sunt adesea utile în mass media (caricaturile din publicaţiile satirice) şi în teatru/TV (comediile de situaţie).
Acestea fiind spuse, trebuie remarcat că cunoaşterea oferită de stereotipuri este una redusă, simplificată: mai degrabă decât pe gândire, ea se bazează pe comoditatea de a nu gândi – sau mai frust formulat, pe lenea de a gândi. Ni se oferă, prin stereotip, o idee prefabricată despre o persoană vie şi complexă, o imagine monocoloră în loc de curcubeul de trăsături care alcătuiesc profilul complet al unui om. A privi lumea prin prisma stereotipului e ca şi cum ai merge la supermarket să cumperi produse de serie, în loc să culegi tu însuţi din grădină, cu discernământ şi atenţie, roadele pământului. Stereotipurile nu ne descoperă seamănul: ni-l „livrează”, pre-ambalat. Ca atare, când recurgem la stereotip nu îl cunoaştem cu adevărat pe celălalt, ratăm întâlnirea, comuniunea şi con-vorbirea cu el.
De aceea, a pune stereotipurile sub lupă reprezintă un demers de autentică cunoaştere: ce se află în spatele lor? Ce adevăruri obturează ele? Ce noi idei ne ascund, de la ce descoperiri ne reţin? A pune stereotipurile sub lupă, analizându-le critic conţinutul şi mecanismul, înseamnă a gândi lumea înconjurătoare „pe viu”, a te situa într-un prezent vivace, deschis şi dinamic. Or, cursul intensiv pentru liceeni organizat de English Teens Academy vara aceasta între 8 şi 19 iulie, despre stereotipuri, tocmai asta îşi propune: să trezească spiritul analitic al copiilor şi, punându-l la treabă prin jocuri de rol, dezbateri şi alte activităţi motivante, să îi ghideze pe adolescenţi spre descoperirea vie a altor interpretări, altor identităţi, altor culturi. Un curs din care adolescenţii ies îmbogăţiţi atât cu cunoştinţe culturale, cât şi cu abilităţi de gândire şi comunicare. Vă aşteptăm!
English Teens Academy organizează pe toată durata verii cursuri intensive de engleză de 2 săptămâni. Te așteptăm la modulul intensiv Stereotypes.
Sursă
