Autor: Ilinca Stroe

Vă mai amintiţi? Învăţătoarea stă în picioare, pe podiumul unde e aşezată catedra. În spatele ei, pe tablă, este înşirată cu cretă tabla înmulţirii. Copiii, aşezaţi drepţi în şirurile de bănci, în uniformele lor pepite, cu ochii ţintă la tablă, recită ritmic pe măsură ce învăţătoarea indică cu rigla lungă un rând după altul, pe tablă: „trei ori trei, nouă; trei ori patru, doişpe; trei ori cinci, cinşpe; trei ori şase, opt-spre-ze-ce.”

Scena e reprezentativă pentru genul de educaţie pe care ne-a asigurat-o şcoala în secolul XX: colectivul de copii dirijat de profesor repetă  până la învăţare pe de rost cunoştinţele de asimilat. Se aşteaptă de la copii să poată reproduce aceste cunoştinţe aşa cum le-au fost transmise, iar reproducerea fidelă este răsplătită cu note mari. Metoda se aplică îndeosebi pentru a-i învăţa pe copii să scrie, să citească şi să socotească – cele 3 mari obiective pe care şi le-a propus sistemul educaţional respectiv.

Cam în acelaşi timp (anii ’80), peste Atlantic, o mână de reprezentanţi guvernamentali, instituţii educaţionale, organizaţii şi businessuri aruncă o scurtă privire în viitor şi constată că secolul care bate la uşă, XXI, vine cu serioase provocări

– sociale: populaţia planetei este în creştere, procesul de globalizare ia tot mai multă amploare, în consecinţă cerinţele angajatorilor se reconfigurează rapid, iar piaţa muncii devine tot mai competitivă;

– tehnologice: domeniul se dezvoltă galopant, cu noi dispozitive care preiau treptat din atribuţiile factorului uman pe piaţa muncii, ducând la digitalizarea progresivă a acesteia;

– de mediu: procesul schimbărilor climatice se anunţă din ce în ce mai grav şi greu de gestionat, nevoia de soluţii de mediu ingenioase şi eficiente devenind presantă.

Concluzia: secolul XXI necesită un anumit tip de angajat şi de cetăţean, iar educaţia şcolară este departe de a-i pregăti pe copii să atingă acel profil. În loc de capacitatea de a repeta întocmai nişte cunoştinţe date, era nevoie de abilitatea de a accesa cunoştinţe utilizând inteligent tehnologia disponibilă, de a le procesa şi fructifica. În loc de învăţare pe de rost, era nevoie de abilităţi superioare de gândire: de capacitatea de analiză şi de sinteză, de raţionament, de abilitatea de a înţelege, de a discerne şi de a evalua. Toate, competenţe pe care şcoala de la vremea respectivă nu le forma nicidecum.

În mod evident, educaţia şcolară trebuia reformată astfel încât să dezvolte copii adaptaţi la (şi echipaţi pentru) condiţiile de muncă şi viaţă ale secolului XXI. S-au pus în mişcare factori de decizie, s-au regândit politicile educaţionale şi s-au implementat noi abordări şi metode pedagogice în şcoli:

Ÿ 1997 – Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare/OCDE (la care România şi-a propus ca obiectiv strategic să adere, încă din 2004) lansează Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor (PISA), menit să monitorizeze „gradul în care elevii, la sfârşitul perioadei de şcolarizare obligatorie, au dobândit cunoştinţele şi competenţele necesare pentru o deplină participare socială”

Ÿ 2015 – Forumul Economic Mondial publică raportul intitulat „Noua viziune pentru educaţie: deblocarea potenţialului tehnologiei”, în care se identifică 16 aptitudini cruciale în educaţia secolului XXI (6 arii de alfabetizare, de la digitală la financiară, 4 competenţe şi 6 trăsături de caracter)

Ÿ 2016 – Comisia Europeană adoptă Noua Agendă pentru Competenţe (New Skills Agenda for Europe), cuprinzând 10 linii de acţiuni, dintre care una referitoare la formarea competenţelor-cheie pentru a munci şi trăi în secolul XXI

Astăzi, România, ca membră UE şi candidată OCDE, se străduieşte să ţină pasul cu noile politici educaţionale şi să îşi reformeze sistemul educaţional de stat astfel încât acesta să dezvolte în mai mare măsură abilităţile pentru secolul XXI ale elevilor. Care sunt acestea?

1. A) Competenţe de învăţare şi inovare

Ÿ competenţe specifice diferitelor materii

Ÿ gândirea critică şi rezolvarea de probleme

Ÿ comunicare şi colaborare

Ÿ creativitate şi inovaţie

1. B) Competenţe digitale

Ÿ cultură informaţională

Ÿ competenţe media

Ÿ competenţe tehnologice

1. C) Competenţe pentru viaţă şi carieră

Ÿ flexibilitate şi adaptabilitate

Ÿ iniţiativă şi autocoordonare

Ÿ interacţiune socială şi transculturală

Ÿ productivitate şi responsabilitate

Ÿ abilităţi de conducere

English Kids Academy (ca şi, fără îndoială, alte centre educaţionale private) se află cu cel puţin un pas înaintea şcolilor de stat, în ce priveşte formarea competenţelor de secol XXI la copii. Prin metoda comunicativă şi interactivă pe care o folosim, dezvoltăm abilitatea de a comunica şi de a conlucra a micilor noştri cursanţi; tipurile de activităţi şi proiecte pe care li le propunem le stimulează creativitatea; iar atelierele de leadership sau clubul de debate pe care le organizăm pentru adolescenţi le formează gândirea critică şi trăsături de caracter precum responsabilitatea.

Angajamentul EKA de a oferi #maimultdecatengleza este, aşadar, „la zi”, perfect rezonant cu abordarea educaţională ce urmăreşte formarea de oameni adaptaţi, descurcăreţi şi apreciaţi în complicatul secol XXI pe care tocmai îl parcurgem. Asigură-te că şi copilul tău beneficiază de formarea garantată de EKA, asigură-te că şi el este educat pentru secolul XXI.

Sursa foto: World Economic Foru

Surse:

<https://iteach.ro/experientedidactice/forma-cu-fond-axarea-in-procesul-educational-pe-concepte-prag-competente-pentru-secolul-xxi-si-exemple-din-cotidian>

<https://www.weforum.org/agenda/2016/03/21st-century-skills-future-jobs-students/>

<http://www3.weforum.org/docs/WEFUSA_NewVisionforEducation_Report2015.pdf>