Autor: Ilinca Stroe

„I’ve got. / Yooou’ve got. / Heee’s got. / Sheee’s got. / Iiiit’s got. / Weee’ve got. / Yooou’ve got. Theeey’ve got!” Cu lungirea în uşor suspans a pronumelui şi un „got” final ca un glonţ, recitarea în cor, cadenţa milităroasă răsunau puternic pe coridoarele şcolii. Dacă cumva directorul trecea pe-acolo, ştia: la clasa respectivă, se studia, cu abnegaţie, engleza. (De declinările substantivelor şi conjugarea verbelor cu voce tare, toată clasa deodată, la orele de latină nici să nu mai vorbim…)

Aşa se făcea gramatică la şcoală, acum o generaţie. Aceia dintre noi care, azi, suntem părinţi cu copii şcolari ne amintim că am făcut parte, la un moment dat sau altul, dintr-un asemenea „ansamblu coral gramatical” la orele de engleză (sau franceză, germană, rusă, ş.a.m.d.). Gramatica constituia, de altfel, conţinutul predominant al orelor de limbi străine: se „pompa” gramatică în elevi, considerându-se, probabil, că dacă ştiau (a se citi „recitau”) 7 timpuri verbale în limba respectivă, o învăţaseră. Chiar dacă, în realitate, nu puteau rosti spontan o propoziţie complexă care să sune natural, fiindcă le lipseau vocabularul şi fluenţa.

Este, deci, perfect explicabil de ce gramatica a ajuns „Baubaul” învăţării unei limbi străine, monstru care cere suspendarea gândirii, repetiţie mecanică, automatism inept – e un statut negativ pe care şi l-a consolidat în decenii întregi de predat tradiţional. De aceea în predarea modernă din ultimii 40-50 de ani, gramatica se face oarecum diluat, printre picături, punându-se accentul mai degrabă pe dezvoltarea vocabularului, a fluenţei şi a interacţiunii verbale. Profesorii formaţi la şcoala contemporană tind să evite gramatica (ştiind că nu le place elevilor), iar copiii produc, pasămite dintr-un (nu neamuzant) reflex de autoapărare, un oftat dezaprobator ori de câte ori sunt anunţaţi că „azi facem gramatică”.

Din vedeta predării/învăţării unei limbi străine, gramatica a ajuns, în prezent, „Cenuşăreasa”. Dar ce pierdem, punând-o într-un relativ con de umbră? Pierdem, desigur, repetiţia automată, „pe negândite”. Ceea ce e îmbucurător. Dar aceasta are de-a face mai degrabă cu cum se făcea gramatica, nu cu ce învăţăm din ea, dacă o studiem. Adevărul este că prin studierea gramaticii nu ne însuşim doar nişte declinări şi conjugări; adevărul este că gramatica dezvoltă în noi nişte capacităţi cognitive pe care, fără ea, riscăm să ni le formăm mai lent, mai greu sau… deloc. Anume:

1) Gramatica consolidează logica şi gândirea analitică

Înţelegând ce conjuncţie să alegem pentru a exprima relaţia cauză-efect, ce raport între două persoane exprimă acuzativul, în comparaţie cu dativul, care e succesiunea corectă a unor acţiuni sau legătura dintre nişte evenimente în structuri cu sequence of times (corespondenţa timpurilor) sau reported speech (vorbirea indirectă), capacitatea noastră de gândire logică, de ordonare şi deducţie se îmbogăţeşte.

2) Gramatica exersează memoria şi gândirea asociativă

Să reţii terminaţii necesare formării timpurilor verbale (în special în cazul limbilor romanice) cere un efort de memorie. Putem memora informaţie prin repetiţie (stilul „old school” amintit mai sus) sau prin asociere. Iar cum elevii români de gimnaziu studiază în paralel două limbi străine, bilingvismul lor incipient le permite să facă asocieri între particularităţi ale gramaticii engleze şi, de exemplu, germane. Noi conexiuni se formează prin comparaţii, observăm contraste şi asemănări, ne fixăm informaţia prin două „ancore” de memorizare simultan.

3) Gramatica schimbă mentalităţi

Regulile gramaticale dintr-o limbă străină ne duc uneori în zone „neacoperite” de limba noastră maternă: gramatica engleză, de pildă, atinge zone de logică şi raţionament unde româna nu are structuri gramaticale similare, corespondente. E cazul condiţionalelor sau al timpului verbal numit Present Perfect: înţelegând genul de poziţionare imaginativă, perspectiva ipotetică şi optica speculativă („If I had known the truth, I wouldn’t have acted like that”), înţelegând îmbinarea trecutului cu prezentul în cadrul uneia şi aceleiaşi acţiuni („I’ve been studying for this exam since March”), accesăm o altă mentalitate. Descoperim alt gen de a ne raporta la timp, alt mod de a privi realul/ipoteticul, altfel de concepţie despre temporalitate. Ni se deschide o altă perspectivă.

Date fiind aceste consistente beneficii ale studierii gramaticii, poate e bine să facem un efort conjugat, profesori-părinţi, pentru a ne reconcilia în primul rând noi înşine cu ea – ca să putem apoi, la rândul nostru, să le insuflăm copiilor interesul şi pasiunea pentru gramatică. Merită!

English Kids Academy (EKA) oferă cursuri de limba engleză pentru copii de 4-18 ani, în format extensiv (pe durata anului şcolar) şi intensiv (pe durata verii). Cursurile EKA au la bază metoda comunicativă şi o abordare echilibrată ce cuprinde atât dezvoltarea fluenţei şi a vocabularului, cât şi asimilarea regulilor şi structurilor gramaticale. Pentru înscrieri şi informaţii, contactaţi englezapentrucopii@ih.ro.