Preot. Avocat. Militar. Spion. Profesor de sport. Om de marketing. Model. Actor.
Dacă ne-am uita doar la destinație, am spune simplu: Adrian Nartea este actor. Dar povestea lui arată cât de puțin spune, de fapt, destinația despre drumul până acolo.
Într-un nou episod Future Leaders Podcast, Adrian Nartea intră într-un dialog deschis cu Petru Gânj despre copilărie, sport, profesii abandonate, actorie, presiunea părinților asupra copiilor, competiția dintre familii și una dintre cele mai dificile întrebări ale adolescenței:
Ce faci când încă nu știi ce vrei să faci cu viața ta?
Este un episod pentru adolescenții care cred că ar trebui să aibă deja toate răspunsurile, dar și pentru părinții care se întreabă dacă trebuie să îi împingă pe copii într-o anumită direcție sau, dimpotrivă, să le dea spațiul să o descopere singuri.
Iar povestea lui Adrian Nartea oferă un răspuns liniștitor: drumul nu trebuie să fie drept ca să ajungă într-un loc bun.
„Trebuie să te faci preot.” „Trebuie să te faci avocat.”
Presiunea alegerii unei profesii nu a început pentru Adrian Nartea în clasa a XII-a.
A început mult mai devreme.
Bunica îl vedea preot. Mama considera că, pentru că era „bun de gură” și avea un puternic simț al dreptății, ar trebui să devină avocat. Tatăl, fost militar, reprezenta indirect o altă posibilă lume: armata.
Privind în urmă, ironia este frumoasă: prin actorie, Adrian a ajuns să fie pe rând aproape toate acestea. Preot, avocat, militar, gangster sau spion pot deveni personaje.
Dar în copilărie presiunea era reală.
Și exact aici apare una dintre temele importante ale episodului: cât din ceea ce vrem pentru copiii noștri vine din ceea ce sunt ei și cât vine din ceea ce proiectăm noi asupra lor?
Pentru un părinte, intenția este aproape întotdeauna bună. Vrem siguranță. Vrem succes. Vrem ca propriul copil să nu piardă oportunități.
Problema apare atunci când această grijă se transformă în traseu prestabilit.
Sportul, prima mare școală a lui Adrian Nartea
O parte importantă din copilăria și adolescența lui Adrian Nartea a fost construită în jurul sportului.
A ajuns la Liceul cu Program Sportiv din Brașov și a început cu handbalul, trecând ulterior la volei. Au urmat ani cu multe ore de antrenament, școală și disciplină.
Nu vorbește despre el ca despre elevul de 10 pe linie.
Și tocmai aici apare o idee importantă pentru părinți: un copil nu trebuie să exceleze în toate direcțiile pentru a avea un viitor bun.
Adrian spune că sportul i-a oferit ceva ce notele nu puteau măsura atât de ușor: disciplină.
Mișcarea i-a canalizat energia, i-a oferit structură și l-a învățat să continue inclusiv în zilele în care nu avea chef.
În episod vorbește foarte apăsat despre importanța activității fizice pentru copii și despre relația dintre corp, sănătate și capacitatea de a performa intelectual.
Somnul, alimentația și mișcarea apar în conversație ca elemente de bază ale unei vieți sănătoase.
Mesajul nu este „sport în loc de școală”.
Este mai degrabă:
nu putem separa mintea copilului de corpul copilului atunci când vorbim despre dezvoltare.
Profesorul care te face curios poate schimba relația ta cu o materie
Deși sportul a avut un rol central în viața lui, una dintre materiile preferate ale lui Adrian era fizica.
Motivul?
Profesorul.
Își amintește de o profesoară care nu transforma lecția într-o succesiune de informații de memorat, ci îi provoca pe elevi să se întrebe de ce lucrurile funcționează într-un anumit fel.
La română, experiența a fost aproape opusă.
Ani la rând, învățarea însemna comentarii dictate și reproduse. Până când, într-o zi, Adrian și-a exprimat propria interpretare asupra unui text și profesorul a apreciat-o.
A fost un moment mic, dar important:
„Stai puțin. Părerea mea poate avea valoare.”
Este una dintre ideile care se leagă cel mai puternic de felul în care vedem educația la English Kids Academy.
Copilul nu are nevoie doar să știe răspunsul corect. Are nevoie să învețe să gândească, să argumenteze și să aibă curajul să spună:
„Eu cred că...”
De aceea, atunci când vorbim despre cursuri de engleză pentru copii, obiectivul nu ar trebui să fie doar memorarea unor liste de cuvinte sau completarea corectă a unor exerciții.
Limba este un instrument.
Important este ce poate face copilul cu ea: să pună întrebări, să spună ce gândește, să argumenteze, să comunice și să-și găsească vocea.
Când ambiția părintelui devine presiunea copilului
Unul dintre cele mai personale momente ale episodului apare atunci când Adrian povestește despre propria fiică și experiența ei cu gimnastica ritmică.
Pentru el, fost sportiv, era important ca fiica lui să facă sport.
La început i-a plăcut. Apoi antrenamentele au devenit tot mai dificile, iar ea a ajuns într-un grup cu copii orientați spre performanță.
Adrian a insistat o vreme să continue.
Din perspectiva lui, disciplina însemna să nu renunți doar pentru că devine greu.
Dar, după discuții cu soția, cu profesoara și mai ales după ce a observat ce se întâmplă cu propriul copil, și-a schimbat perspectiva.
A înțeles că exista o diferență între:
„Este greu și trebuie să înveți să perseverezi”
și
„Aceasta pur și simplu nu mai este direcția potrivită pentru tine.”
Au găsit o alternativă, iar copilul a început din nou să meargă la activitate cu plăcere.
Este una dintre cele mai valoroase lecții ale episodului: a asculta copilul nu înseamnă a renunța la standarde. Înseamnă să observi dacă standardele îl ajută să crească sau îl obligă să devină altcineva.
„Cât au luat ceilalți?” – competiția dintre părinți poate deveni competiția dintre copii
De aici, conversația ajunge într-un loc foarte familiar multor familii.
Copilul vine acasă:
— Am luat 10.
Iar răspunsul este:
— Și ceilalți cât au luat?
Adrian își amintește exact acest tip de întrebare din propria copilărie.
Și punctează un lucru inconfortabil: uneori, părinții nu mai evaluează copilul în raport cu propriul progres, ci în raport cu ceilalți copii.
Nu mai este suficient să fi reușit.
Trebuie să fi reușit mai bine decât ceilalți.
Dar copilul are nevoie să simtă că valoarea lui nu depinde permanent de locul ocupat într-un clasament.
La English Kids Academy, una dintre ideile pe care încercăm să le ducem constant în clasă este tocmai aceasta: progresul real este progresul copilului față de propriul punct de plecare.
Progres clar. Rezultate vizibile. Fără improvizații.
Evaluarea este importantă. Standardele sunt importante. Examenele Cambridge și rezultatele măsurabile sunt importante.
Dar ele trebuie să ofere copilului o hartă, nu o etichetă.
De la sport la... spionaj?
În adolescență, viitorul lui Adrian părea să rămână în sport.
A urmat Facultatea de Educație Fizică și Sport, iar astăzi calificarea sa oficială este cea de profesor de educație fizică și sport.
Numai că, în paralel, se întâmplau multe alte lucruri.
Lucra în campanii de promovare și publicitate. Făcea modeling. Conducea echipe de promoteri. Venea la castinguri în București.
Și, undeva în fundal, exista o fascinație foarte serioasă pentru... spionaj.
Filmele cu agenți secreți, lumea militară reprezentată și de tatăl său și ideea unei profesii misterioase l-au făcut să își dorească să intre la Academia Națională de Informații.
A încercat.
A trecut prin probe.
Nu a intrat.
A mai încercat ulterior alte variante academice, inclusiv sociopsihopedagogie și Drept.
A început drumuri pe care nu le-a terminat.
Și aici apare poate cea mai importantă idee a episodului:
nu toate drumurile începute trebuie terminate pentru a avea valoare.
Uneori, un drum te ajută doar să afli că nu este al tău.
Un adolescent nu trebuie să știe deja ce va face toată viața
Privit retrospectiv, traseul lui Adrian Nartea pare aproape imposibil de planificat:
sport → promoții → modeling → publicitate → facultăți diferite → televiziune → actorie.
Dar tocmai aceasta este ideea.
Nu a existat un plan perfect.
Au existat încercări.
Una dintre expresiile care rămân din episod este:
„Just be there.”
Du-te.
Încearcă.
Prezintă-te.
Poate nu ești suficient de pregătit. Poate nu știi exact ce se va întâmpla. Dar dacă alegi din start să rămâi acasă, ai închis deja posibilitatea ca ceva să se întâmple.
Adrian explică foarte simplu: dacă te expui mai multor experiențe, îți crești șansele de a descoperi oportunități.
Iar pentru adolescenții care simt că „toți ceilalți știu ce vor să facă”, mesajul este important:
nu trebuie să alegi toată viața la 16 sau 18 ani. Trebuie să începi să o explorezi.
Exact acesta este și unul dintre motivele pentru care există proiectul Future Leaders: să punem adolescenții în contact cu oameni ale căror cariere nu arată întotdeauna precum un CV perfect desenat de la început.
Filmele și poveștile pe care le consumă copiii le pot influența viitorul
Fascinația lui Adrian pentru spionaj pornește inclusiv din filme.
De aici, conversația ajunge la un subiect foarte actual: cât de mult sunt influențați copiii și adolescenții de poveștile pe care le consumă?
Un serial cu avocați poate face profesia de avocat fascinantă.
Un serial medical poate aprinde dorința de a deveni medic.
Un film cu spioni poate transforma serviciile de informații într-o aventură.
Astăzi, copiii au acces la infinit mai multe modele decât generațiile anterioare: filme, seriale, YouTube, TikTok, podcasturi, creatori, antreprenori, oameni de știință, artiști din întreaga lume.
Aici, engleza devine mult mai mult decât o materie școlară.
Pentru un copil care vorbește bine engleza, lumea informațională se mărește enorm. Poate asculta direct oameni din alte țări, poate urmări materiale educaționale, poate citi, poate pune întrebări și poate descoperi profesii și perspective care poate nici nu există încă în mediul lui apropiat.
Dar accesul la informație trebuie dublat de ceva la fel de important:
Copilul trebuie să poată întreba:
„Ceea ce văd este realitatea profesiei sau doar partea spectaculoasă?”
„Îmi place cu adevărat această direcție sau îmi place povestea din jurul ei?”
„Se potrivește cu mine?”
De aceea, la EKA vorbim despre mai mult decât engleză. Limba deschide ușa. Gândirea îl ajută pe copil să decidă prin ce uși merită să treacă.
Sindromul impostorului și lecția de a continua să apari
Odată ajuns în fața camerelor, Adrian a început să studieze actorie prin cursuri, școli de vară și programe de pregătire.
Nu a urmat traseul clasic al facultății de teatru.
Și recunoaște deschis că, din această cauză, s-a simțit mult timp „impostor”.
Dar vine imediat cu o observație foarte bună:
aproape toți suntem impostori atunci când intrăm pentru prima dată într-un mediu nou.
La primul job.
La primul casting.
La prima prezentare.
La prima conversație într-o limbă străină.
Diferența este ceea ce faci după.
Continui să apari. Continui să înveți. Continui să exersezi.
Iar treptat, spațiul acela care părea străin începe să devină și al tău.
Este foarte asemănător cu ceea ce vedem la copiii care învață engleză.
La început pot ști răspunsul și totuși să le fie teamă să ridice mâna.
Pot cunoaște vocabularul și totuși să se blocheze atunci când trebuie să vorbească.
Încrederea nu apare înainte de experiență.
Se construiește prin experiență.
Mai mult decât engleză. Construim încredere.
Copilul are nevoie de o „busolă”, nu de un traseu desenat de altcineva
Spre finalul episodului, conversația ajunge de la carieră la ceva și mai profund: valori.
Adrian vorbește despre importanța de a rămâne în dialog cu tine însuți.
Ce îmi place?
Ce nu îmi place?
De ce fac lucrul acesta?
Îl fac pentru că este important pentru mine sau pentru că altcineva a decis că ar trebui să fie important?
Petru numește această idee foarte bine în episod:
o busolă de valori.
Nu îți spune exact ce drum să urmezi.
Dar te ajută să recunoști când un drum este sau nu compatibil cu tine.
Pentru copii și adolescenți, construirea acestei busole înseamnă să învețe să își înțeleagă gândurile și emoțiile, să le poată pune în cuvinte și să capete treptat autonomie în luarea deciziilor.
Este și unul dintre motivele pentru care English Kids Academy integrează în experiența educațională RULER, programul dezvoltat de Yale Center for Emotional Intelligence.
Copiii lucrează cu recunoașterea, înțelegerea, numirea, exprimarea și reglarea emoțiilor.
Pentru că un copil care poate spune „asta simt” și „asta contează pentru mine” are șanse mai mari să poată spune, mai târziu:
„Asta este direcția pe care vreau să o încerc.”
Un exercițiu simplu pentru părinți: plus și minus
Adrian oferă și un exemplu foarte simplu pe care părinții îl pot folosi acasă.
La finalul zilei, întreabă copilul:
Care a fost lucrul care ți-a plăcut cel mai mult astăzi?
și
Care a fost lucrul care ți-a plăcut cel mai puțin?
Atât.
Nu este nevoie ca fiecare conversație de familie să devină o sesiune complicată despre viitor.
Dar, repetate, întrebările îl ajută pe copil să observe ce îi place, ce îl deranjează, unde se simte bine și ce contează pentru el.
Adrian povestește și că fiica lui își nota într-un jurnal lucrurile care nu îi plăceau. El a încurajat-o să adauge și ceva ce îi plăcuse.
Este, în esență, un exercițiu de autocunoaștere.
Iar autocunoașterea este una dintre piesele din care, în timp, se construiește acea busolă.
Ce le spune Adrian Nartea părinților care se tem că adolescentul lor nu are un plan?
Finalul episodului este poate mesajul de care mulți părinți au nevoie.
Adrian recunoaște că și pentru el este greu să nu se gândească:
Ce facultate va alege copilul?
Ce va face?
Unde va ajunge?
Dar observă și un lucru esențial:
stresul părintelui se transmite copilului.
Cu cât părintele simte că trebuie să controleze fiecare alegere, cu atât copilul poate ajunge să simtă că există un singur răspuns corect pentru propria viață.
Uneori, spune Adrian, trebuie să avem suficientă încredere încât să lăsăm lucrurile să se așeze.
Nu înseamnă dezinteres.
Înseamnă să fii prezent fără să conduci permanent.
Să oferi oportunități fără să scrii finalul poveștii.
Să întrebi fără să dai tu răspunsul.
Și să accepți că drumul copilului poate arăta foarte diferit de cel pe care l-ai imaginat.
Adrian Nartea și English Kids Academy: o recomandare care vine din experiența de părinte
Există și o legătură foarte personală între Adrian Nartea și English Kids Academy.
La momentul înregistrării podcastului, Adrian povestea că fiica sa Mara venea deja de peste un an la cursurile EKA și că era foarte încântată. Spunea atunci că abia așteaptă să vină și Petra.
Astăzi, ambele fete ale lui Adrian Nartea sunt cursante English Kids Academy. Vin cu plăcere, se distrează enorm și, dincolo de ceea ce învață, se simt bine în comunitatea EKA.
Iar Adrian Nartea recomandă English Kids Academy.
Pentru noi, recomandarea lui este cu atât mai valoroasă cu cât nu vine doar din postura unui invitat al podcastului, ci din experiența reală a unui părinte care vede ce se întâmplă cu propriii copii.
Pentru că exact despre asta vorbește și episodul:
copiii au nevoie de contexte în care să poată încerca, să fie curioși, să își găsească vocea și să crească fără să simtă că fiecare pas este un examen.
La English Kids Academy credem că cine învață de plăcere învață eficient.
De aceea, cursurile noastre de engleză pentru copii și adolescenți urmăresc atât progresul lingvistic și pregătirea pentru examene Cambridge, cât și dezvoltarea încrederii, comunicării, gândirii critice și autonomiei.
Pentru că limba engleză poate deschide enorm de multe uși.
Dar copilul trebuie să capete și curajul de a decide singur prin care dintre ele vrea să intre.
Ce merită să rămână după episodul cu Adrian Nartea
Povestea lui Adrian nu este povestea unui om care a știut dintotdeauna ce va deveni.
Este aproape opusul.
A încercat.
A schimbat direcții.
A renunțat.
A mers la examene pe care nu le-a trecut.
A început facultăți pe care nu le-a terminat.
A intrat în lumi în care inițial s-a simțit impostor.
Și a continuat.
Pentru un adolescent, acesta poate fi un mesaj mult mai valoros decât orice rețetă de succes:
nu trebuie să ai totul clar.
Trebuie să fii curios.
Să te expui la experiențe.
Să înveți.
Să îți observi valorile.
Să nu îți fie teamă să schimbi direcția.
Și, cum spune Adrian:
„Just be there.”
Iar pentru părinți, poate mesajul este și mai simplu:
Nu trebuie să construim drumul în locul copiilor.
Trebuie să construim în ei suficientă încredere încât să îl poată găsi singuri.
Comentarii (0) Lasă un comentariu
Nu există comentarii încă.