Autori: Andrada Marian și Iinca Stroe

Permiteţi-vă un moment de reflecţie: ca şcolari, eraţi buni la o materie pentru că vă atrăgea materia în sine, sau pentru că vă plăcea profesorul/profesoara? Ca adulţi, v-aţi ales meseria pe care o aveţi pentru că v-au recomandat-o studiile despre piaţa muncii sau pentru că v-a inspirat şi îndrumat către ea vreun profesor?

Sunt nenumărate cazurile de adulţi care îşi amintesc că le-a plăcut o materie şcolară pentru că profesorul era bun, atent, devotat, apropiat, amuzant sau interesant. Iar învăţarea depinde, de foarte multe ori, de persoana care ne-o facilitează şi canalizează: de profesor.

Relaţia profesor-elev este, fără îndoială, crucială pentru buna însuşire a materiei predate, pentru asigurarea progresului şi performanţei şcolare. Dar această relaţie este o construcţie elaborată, delicată, care cere inteligenţă, efort şi dăruire.

Există factori care o împiedică ori inhibă şi factori care o stimulează, şi e important să conştientizăm atât provocările, cât şi elementele ajutătoare în edificarea acestei relaţii vitale pentru învăţare.

Iată, întâi, ce anume poate îngreuna formarea unei relaţii profesor-elev fructuoase:

• Ÿ lipsa timpului, atât din partea elevului, cât şi din partea profesorului – cauzată de presiunea urmăririi curriculei şi a obiectivelor şcolare, respectiv de cantitatea de teme pentru acasă şi de îndatoririle familiale
•  Ÿ teama de a fi judecat/ă, resimţită atât de profesor, cât şi de elev – neacceptarea faptului că şi profesorul poate greşi, respectiv teama studentului că nu îi va fi permis să greşească ori că va fi considerat „prost”
• Ÿ diferenţa dintre generaţii – divergenţa de optică vizavi de învăţare sau cunoaştere, neînţelegerile privind modul de abordare a învăţării, precum şi tehnicile sau scopul legate de aceasta
• Ÿ rezistenţa la învăţare – contrastul dintre dorinţa profesorului de a transmite cunoştinţe şi atitudinea „rebelă” a elevului vizavi de efortul unui adultul de a-l educa, un gen de respingere care cauzează dezamăgire
• Ÿ temele şi testele fără sens – folosite ca moduri de „pedepsire” a comportamentului neadecvat, cauzează frustrare sau pot provoca oboseală şi stres pronunţate
• Ÿ regulile stabilite unilateral – sentimentul, de partea elevului, că i se impun nişte norme la care nu are nicio contribuţie, la care nu subscrie şi, în plus, faţă de care părerea sau aportul lui nu contează

Prin contrast, următoarele pot asigura formarea unei relaţii profesor-elev pozitive şi productive:

• Ÿ aflarea nevoilor şi intereselor profesorilor şi elevilor – prin activităţi de cunoaştere reciprocă, prin stabilirea, încă de la începutul anului şcolar, a unor aspiraţii şi obiective comune, împărtăşite, prin chestionare, conversaţii informale sau stabilirea unei relaţii de parteneriat cu părinţii
• Ÿ printr-o serie de tehnici specifice, practice, de la stabilirea contactului vizual şi folosirea numelor personale în adresarea directă, la oferirea de feedback pozitiv pentru contribuţia elevilor şi planificarea lecţiilor astfel încât să includă activităţi legate de domeniile lor de interes şi de pasiunile lor
• Ÿ menţinerea unei atitudini şi a unui comportament echilibrat faţă de toţi elevii din grupă – fără apropiere deosebită faţă de unii, în detrimentul altora, fără favorizarea unora şi distanţarea faţă de alţii, ci cu păstrarea echidistanţei şi a echilibrului vizavi de toţi membrii echipei de lucru
• Ÿ însoţirea îndeaproape a individului pe tot parcursul învăţării şi a dezvoltării sale personale – implicarea în toate etapele procesului, cu oferirea de motivare extrinsecă atunci când cea intrinsecă este deficitară, cu abordări pozitive faţă de comportamente negative, cu stăruinţă, răbdare, ascultare şi încurajare
• Ÿ afişarea şi practicarea unei atitudini pozitive – oferirea unui model de asertivitate, de la postură la mimică, cu răspunsuri şi reacţii ce proiectează încredere, siguranţă şi stimă de sine, cu păstrarea promisiunilor şi predarea materiei cu entuziasm „contagios”, care motivează şi inspiră performanţa

În concluzie, elevii răspund activ şi sensibil abordării bazate pe relaţie, iar relaţia cu profesorul este determinantă pentru învăţare. Alegerea profesorului este, în mod evident, extrem de importantă, iar dumneavoastră, ca părinţi, aveţi un cuvânt decisiv în aceasta: alegeţi pentru copiii dumneavoastră profesori care inspiră, profesori care sunt un reper, un „campion” de pozitivitate pentru copii.