Autor: Ilinca Stroe
Ziua Tatălui, legiferată în 2010 în România, este o sărbătoare relativ recentă care, spre deosebire de celebrarea rolului de mamă, de-abia acum prinde rădăcini în cultura noastră: încă nu există echivalent al bine cunoscutului (şi imediat recognoscibilului) cântecel care începe cu „E ziua ta, mămico / În dar ţi-am adus inima”…
Acest decalaj de ataşament şi tradiţie dintre sărbătorirea mamei şi cea a tatălui în cultura naţională pare să aibă destul de mult de-a face cu rolul tatălui însuşi. Acum o sută de ani, tatăl era privit drept principalul aducător de venit al familiei; creşterea copiilor, ca şi treburile gospodăriei, cădeau în sarcina mamei, tatăl funcţionând în cel mai bun caz drept figură autoritară şi disciplinară, în raport cu copiii, iar manifestarea emoţiilor şi a sentimentelor la taţi fiind mai degrabă blamată ca „semn de slăbiciune”, decât apreciată.
Astăzi, odată cu evoluţia generală a rolurilor de gen şi a masculinităţii, taţii se implică din ce în ce mai mult în creşterea copiilor. Chiar dacă relaţia mamei cu aceştia are un avantaj „din start”, mama formându-şi o legătură cu fătul încă din etapa intrauterină a sarcinii, odată cu venirea pe lume a bebeluşului taţii se implică în creşterea acestora prin îndeplinirea de sarcini cotidiene precum băiţa, schimbarea scutecelor, masajul, scosul la plimbare, etc.
Beneficiile implicării active şi constante a tatălui în creşterea copilului au fost obiect de studiu atent, în cadrul cercetărilor recente despre rolurile parentale, au legătură clară cu dezvoltarea copilului şi cuprind următoarele:
1) Tatăl implicat reprezintă un model de masculinitate pozitiv atât pentru fiul, cât şi pentru fiica sa. Un tată care contribuie la activităţile casnice va creşte un fiu priceput la treburile gospodăriei şi care, în plus, va fi în stare să se îngrijească singur la maturitate, când va trăi pe cont propriu. Fiica unui tată implicat se va simţi protejată, valoroasă şi apreciată ca femeie, având un grad ridicat de încredere în propriile forţe.
2) Tatăl care stă de vorbă cu copilul său contribuie la dezvoltarea abilităţilor lingvistice ale acestuia. Deoarece taţii, pe de o parte, au obiceiul de a cere clarificări din partea copiilor atunci când limbajul lor este încă nedezvoltat şi, pe de altă parte, tind să folosească cuvinte şi expresii noi în comunicarea cu copiii, aceştia din urmă vor fi mai bine pregătiţi să se exprime şi să comunice inclusiv cu persoane din afara familiei.
3) Tatăl care se interesează de viaţa şcolară a copilului contribuie la mai buna lui performanţă şcolară. Taţii care îşi fac timp să îi întrebe pe copii ce au învăţat la şcoală şi care sunt interesaţi de educaţia copiilor îi motivează pe aceştia să se descurce mai bine la şcoală, să aibă rezultate academice mai bune şi să obţină note mai mari.
4) Tatăl care este disponibil şi se află constant alături de copil garantează siguranţa acestuia. Taţii care oferă ocrotire şi afecţiune, care sunt disponibili de-a lungul anilor pentru a comunica şi a petrece timp cu copiii lor vor creşte copii cu mai puţine probleme comportamentale, copii mai puţin expuşi pericolului de a-şi forma dependenţe sau de a avea o viaţă sexuală riscantă, la adolescenţă.
5) Tatăl care se joacă cu copilul contribuie la buna dezvoltare motrice şi psiho-emoţională a acestuia. Jocurile pe care taţii le iniţiază cu copiii sunt adesea mai gălăgioase, mai agitate şi mai riscante. De aceea, angajându-se în asemenea jocuri, copiii vor învăţa să îşi asume riscuri calculate, în condiţii de siguranţă, şi să îşi cunoască, stăpânească şi gestioneze mai bine emoţiile.
În general, se spune că mama oferă ocrotire, protecţie şi siguranţă, în vreme ce tatăl ajută copilul să relaţioneze mai bine cu exteriorul, să se raporteze mai bine la lume. Prin urmare, nu în ultimul rând, un tată implicat este formatorul unui mic cetăţean cu abilităţi sociale dezvoltate şi adaptat mediului în care trăieşte.
Aşadar, Ziua Tatălui merită din plin expunere socială şi adoptarea necondiţionată în cadrul culturii noastre: Ziua Tatălui este, în fond, sărbătoarea copiilor armonios dezvoltaţi.
Surse:
