Autor: Alina Porumboiu

Încă de la cea mai fragedă vârstă, băieții și fetițele sunt înconjurați de stereotipuri. Cu siguranță mintea ta rațională și educată face eforturi de a le îndepărta. Nu îți îndrumi băieții să se joace cu mașinuțe așa cum fetițele au și alte jucării decât păpuși. Însă aceste stereotipuri sunt vizibile. Atunci când vine vorba despre trăsături de personalitate sau comportament, lucrurile se complică: “Fetele sunt mai liniștite decât băieții.”, “Băieții sunt mai agresivi.”, “Fetele sunt mai sensibile, dar și mai muncitoare”, “Băieții sunt mai nepăsători”.

Oricât de mult ai crede că sunt doar niște generalități, la un anumit nivel al minții tale aceste credințe își au locul lor și te trezești reacționând prin prisma lor. Știai că în școală băieții sunt certați de până la 8 ori mai mult decât fetele? Acest lucru vine dintr-o credință profundă că fetițele sunt “mai cuminți” sau că băieții “nu se comportă bine pentru că nu vor”. În loc să fie pus la îndoială mediul școlar ca fiind mult mai adaptat fetelor decât băieților.

Sunt cu adevărat diferențe vizibile între fețe și băieți la nivel temperamental ce se reflectă apoi în comportament?

Atât fetițele cât și băiețeii sunt o reflecție a societății în care cresc reușind până la urmă să îi facă să devină “agitati” sau “sensibile”. Fetele pot aloca o atenție deosebită interacțiunii sociale, culegând tot mai multe informații despre cum se simt și ce cred oamenii, în timp ce băieții își pot concentra atenția mai mult pe interacțiunea dintre propria persoană și mediu (ce pot să descopăr nou, care îmi sunt abilitățile și până unde pot ajunge). Dacă și băieții ar fi încurajați să își dezvolte o sensibilitate socială încă de mici, ar putea face asta la fel de bine ca și fetele.

Fetele sunt considerate drăguțe și cuminți și pot câștiga ușor simpatia adulților, lucru care le ajută să crească și să muncească tot mai mult. Totul bine și frumos, până în momentul în care pierd această simpatie, chiar și pentru câteva secunde. “Dacă toată lumea mă place înseamnă că sunt specială. Dacă cineva nu mă mai place, înseamnă că e ceva profund greșit.” Tocmai această apreciere începe să se întoarcă împotriva lor atunci când ea nu mai există. Cu cât valorizează mai mult ce cred ceilalți despre ea, fetița începe să se îndoiască de propria persoană la prima critică, rămânând cu o vulnerabilitate la feedback negativ până la vârstă adultă. Poți fi o femeie de succes, sigură pe nivelul tău de profesionalism, însă părerea unui coleg răutăcios te poate zdruncina emoțional mult peste nivelul optim.

Băieții sunt certați în școală, se ceartă între ei, se jignesc și ajung chiar să își pună porecle răutăcioase. Nu este situația ideală pentru nici un copil, fie el băiat sau fată. Dar cei mai mulți băieți devin mult mai sceptici cu privire la critica primită, lăsând-o “sa le treacă pe lângă urechi”. Băieții nu se agață atât de mult de feedback-ul celorlalți rămânând astfel mai liberi în relațiile interumane. Evaluările răutăcioase ale celorlalți își pierd treptat din însemnătate, iar imaginea despre propria persoană are mai mari șanse să se clădească în jurul a ceea ce pot face cu adevărat.

Cu siguranță ai întâlnit fetițe cu rezultate școlare foarte bune care la prima notă mică sunt descumpănite, fiindu-le greu să își mai revină. Ele pot renunța treptat la provocări pentru a nu-și pierde rolul privilegiat de a fi cele mai bune. O provocare te poate pune față în față cu o limită, o lipsă și o imperfecțiune. În funcție de cum primește și privește apoi acea notă mică, ea poate să o perceapă ca pe o provocare și să se implice cu și mai multă îndârjire în a învața sau poate să își găsească explicații în mediul exterior “doamna învățătoare nu mă place.” Mentalitate de creștere sau mentalitate rigidă, acestea sunt cele două tipur de seturi mentale descrise de Carol Dweck. La fel de bine și băieții pot aluneca într-un tip sau celălalt de mentalitate. Însă stereotipurile, împreună cu predispoziția fetelor de a-și apleca urechea la părerile celorlalți și o mentalitate rigidă pot fi combinația devastatoare a încrederii în sine la fete.

Ce poți face pentru a evita asta?

1. Fă-ți curățenie în propriile credințe stereotip și observă care dintre ele te ghidează în educația oferită fetei sau băiatului tău. Dacă ai doi copii, fată și băiat, este mult mai ușor să te observi comparativ.

2. Identifică stereotipurile ce au ajuns deja la urechile fetei tale și încearcă să le demontezi. Nu o lăsa să crească cu ele chiar dacă pare pe moment că nu o afectează. “Fetele nu sunt bune la matematica” – este doar una dintre ele. Poate că vor fi câțiva copii care vor înțelege matematica mult mai ușor, având o înclinație către numere, gândire logică și statistică (prin înclinație nu spun tocmai talent, ci mai degrabă interes), însă cu explicațiile necesare, practică și implicare orice copil poate învăța matematică.

3. Dacă îți vei ajuta fetița să treacă peste o credință stereotip îi poți oferi o ancoră pentru multe alte reușite în viață. “Așa cum credeai că nu poți alerga la sport mai mult de 100 de metri (pentru că doar băieții sunt buni la sport), dar ai reușit muncind, la fel poți face și cu fizica. “

4. Evită pe cât posibil să îi construiești fetei tale imaginea că este perfectă, chiar dacă ea se străduiește din răsputeri să fie astfel. Inclusiv cuvântul “frumoasă” care definește trăsături fizice poate fi atribuit unei anumite stări, unui momente sau unei acțiuni “esti atât de frumoasă atunci când te concentrezi! Ai văzut și tu asta.” Femeile nu sunt frumoase doar atunci când se privesc în oglindă, ci și atunci când fac lucruri, când depun un efort fizic sau intelectual. Această este o frumusețe dinamică pe care e bine să i-o cultivi fetei tale încă de mică.

5. Ajut-o să filtreze părerile celorlalți despre propria persoană. Nu putem trăi izolați și nici nu putem avea pretenția de a ne autoevalua mereu corect. De aceea, atunci când fetița ta vine acasă spunând “prietena mea mi-a spus că sunt o egoistă” nu trata cu superficialitate momentul răspunzând “nu știe ce spune”. Ea va avea nevoie să înțeleagă mai bine acest feedback tocmai pentru că este o relație investită emoțional. Investigheaza cu ea: de ce este important acest feedback? La ce crede că se referă? Ce comportament stă în spatele acestei etichete, “egoist”? Ce ar putea avea nevoie această prietenă de la ea? Ce ar însemna să fie altruistă?

Fetele nu pot fi indiferente la feedback, tocmai datorită grijii lor pentru relațiile sociale, ele au nevoie să înțeleagă ce a vrut să spună celălalt, să se dezidentifice de etichetă și să se îndrepte cu empatie către celălalt (acolo unde se poate). Pentru ușurință m-am referit doar la fete în această parte a articolului, dar după cum spuneam, dacă îi creezi contextul unui băiat, el poate dezvolta aceleași abilități sociale ca și o fată și poate va avea nevoie de același tip de îndrumare.