Autor: Marc Masip, traducere Adrian Trifan

Psihologul pediatru şi activistul în educaţie digitală Marc Masip crede că da şi este o vârstă mai mare decât ai putea crede.

„La ce vârstă ar trebui să îi dau copilului meu primul său telefon mobil?” Este una dintre întrebările cele mai frecvente pe care le primesc şi este dificil de stabilit o vârstă anume. Depinde foarte mult de copil şi de rezistenţa digitală a copilului – cât de pregătiţi sunt să îşi asume răspunderea de a avea acces la lumea întreagă. Cât de conştienţi sunt de caracterul permanent al postărilor lor, de riscurile presupuse de discuţiile cu străinii, de abundenţa conţinutului fals sau nociv. Să nu uităm că depinde şi de abilitatea părinţilor de a ajuta în monitorizare şi de a se asigura că telefonul este folosit în mod corect de către copilul lor.

Sunt îngrijorat de numărul copiilor foarte tineri care au telefoane mobile. Vârsta medie la care un copil primeşte primul telefon este de 10,3 ani în UK. 40% dintre părinţii din SUA le dau primul telefon copiilor lor la vârsta de 10 ani. 25% dintre copiii de 10 ani din Spania le folosesc, conform Institutului Naţional de Statistică din Spania. În Franţa, media de vârstă pentru primul telefon mobil este de 11 ani, iar 12% dintre adolescenţii francezi intervievaţi de Statista au spus că au primit primul telefon înainte de a împlini 11 ani.

Este o vârstă foarte mică şi pare greu de crezut, dar la o plimbare rapidă pe stradă sau prin parc veţi vedea că aceste date sunt reale. Şi observ acest lucru şi din profesia mea. Adulţii tineri care au început să folosească un telefon mobil la o vârstă fragedă tind să devină mai dependenţi de telefoanele lor şi sunt mai predispuşi să se simtă stresaţi fără ele, fenomen cunoscut ca nomofobie. Şi unul dintre aspectele principale pentru care trebuie să acţionez ca mediator pentru familii este discuţia despre timpul de expunere la ecran. Nu demult, un pacient tânăr mi-a spus: „;Marc, trebuie să înţelegi că, dacă la şcoală şi acasă nu am fi avut reguli privind telefoanele, le-am fi folosit toată ziua. Cred că e normal”. Ce gând îngrijorător. Când a devenit normal să fii conectat non-stop?

„Adulţii tineri care au început să folosească un telefon mobil la o vârstă fragedă tind să devină mai dependenţi de telefoanele lor şi sunt mai predispuşi să se simtă stresaţi fără ale.”

Această normalizare a dependenţei de ecrane şi incapacitatea de a fi suficient de maturi pentru a gestiona partea urâtă a internetului este cea care este atât de nocivă pentru copii. Şi, de aceea, recomand să aşteptaţi împlinirea vârstei de 16 ani pentru a-i da copilului primul telefon mobil. Pentru clarificare, mă refer la smartphone, telefon cu acces la internet. Telefoanele „stupide”, doar pentru apeluri şi SMS, pot fi date la o vârstă mai mică.

„…Recomand să aşteptaţi împlinirea vârstei de 16 ani pentru a-i da copilului primul telefon mobil.”

Ştiu că 16 ani pare excesiv pentru mulţi părinţi. Imposibil! Nerealist! Dar îmi menţin poziţia cu fermitate. Creierele copiilor nu sunt nici pe departe suficient de mature pentru a utiliza dispozitive atât de puternice. Şi nu au experienţă de viaţă suficientă pentru a şti cum să gestioneze pericolele sau să evite să facă ceva greşit.

Cel mai important este că niciun copil nu are nevoie de un smartphone. Când le spun acest lucru părinţilor, aceştia îmi răspund: „Copilul meu nu va avea niciun prieten, dacă nu are telefon.” Este o minciună. Copiii, care nu primesc telefoane până nu sunt pregătiţi, au relaţii mult mai bune cu omologii lor şi cu adulţii. De fapt, suferă mai mult de excludere socială decât de a fi incapabili să comunice cu ceilalţi.

„Copiii, care nu primesc telefoane până nu sunt pregătiţi, au relaţii mult mai bune cu omologii lor şi cu adulţii. De fapt, suferă mai mult de excludere socială decât de a fi incapabili să comunice cu ceilalţi.”

Un alt argument este: „Au telefonul în caz că li se întămplă ceva.” Nu înţeleg ce trebuie să facă un telefon în cazul unui eveniment nefericit când i se întâmplă ceva unui copil. Dacă apare o urgenţă şi se poate apela, un telefon obişnuit ar fi suficient. Dacă este ceva foarte grav, telefonul mobil este primul lucru care ar fi afectat de accident.

Şi cel mai frecvent argument îşi are originea în opinia universală de tipul copilul meu nu are o problemă. Am auzit de foarte multe ori părinţii spunând: „Nu sunt dependenţi. Îl folosesc doar când îî las eu.” Limitele nu pot fi doar stabilite. Trebuie să fie consolidate astfel încât să funcţioneze. Desigur, nu doriţi ca lucrurile să fie făcute de copiii voştri doar pentru că există o regulă, dar este un mod extrem de util în a ajuta în stabilirea unor obiceiuri sănătoase pe viaţă.

Când vine momentul să îi daţi copiluluil primul telefon, vă recomand să semnaţi un contract digital. La prima vedere pare formal şi cam stupid. Dar vă promit că este o idee fantastică. Este folositor şi chiar funcţionează. Există multe cercetări psihologice şi sociologice care arată că semnarea unui document îi face pe oameni să ia angajamentul mai în serios şi să acţioneze mai onest, aspect cunoscut ca efectul semnăturii (Anker şi Crowley 1981; Rogers et al. 1988; Staw 1974; Stevens et al. 2002; Ureda 1980; Williams et al. 2005). Regulile contractului sunt clare: dacă nu folosesc telefonul în mod corect, s-ar putea să nu fie pregătiţi pentru un instrument atât de puternic.

Contractul poate include recompense şi pededse, dar recompensa nu ar trebui să consiste niciodată din mai mult timp petrecut pe dispozitiv. În schimb, recompensele trebuie să fie legate de lumea reală, iar pedepsele de lumea tehnologiei. Ţineţi minte, este important să fiţi consecvenţi planului agreat şi să nu folosiţi telefonul ca instrument de negociere.

Gândiţi-vă la următorul aspect, mulţi dintre liderii şi creatorii din domeniul tehnologiei nu-şi lasă copiii să aibă dispozitive conectate la internet până când nu împlinesc 14 ani. Şi 16 ani este o vârstă frecventă pentru multe accesul la multe drepturi. În SUA este vârsta legală la care un adolescent poate şofa. Americanii au decis că este vârsta când cineva este responsabil mental şi apt psihic ca să gestioneze caracterul complex al unei maşini. Respectiv, nu există nicio societate care ar da cheile unei maşini unui copil de 10 sau 11 ani. Internetul este la fel de periculos. Şi el poate ucide aşa cum se observă din creşterea ratei suicidului în rândul tinerilor, de multe ori provocat de agresivitate (bullying) sau de mesaje sau concepte nocive de pe internet.

„Şi el poate ucide aşa cum se observă din creşterea ratei suicidului în rândul tinerilor, de multe ori provocat de agresivitate (bullying) sau de mesaje sau concepte nocive de pe internet.”

Oricare ar fi vârsta, un părinte trebuie să ţină cont de aceste 4 puncte:

1. Sunteţi pregătit(ă) să monitorizaţi utilizarea telefonului de către copil, atât prin instalarea unui software de control parental, cât şi prin a sta împreună cu copilul pentru a vedea ce vizionează sau despre ce discută?
2. Aţi alocat timp pentru a învăţa copilul cum să folosească tehnologia în mod corect? Educaţia tehnologică este un domeniu aparte: nu contează dacă este cel mai bun elev, sportiv sau cea mai bună persoană, copilul trebuie educat şi ghidat.
3. I-aţi învăţat să continue să fie umani pe internet (faptul de fi în spatele ecranului creează un sentiment de anonimat care poate conduce la un comportament greşit).
4. I-aţi învăţat cum să gestioneze greşelile? Este foarte simplu să cazi în capcana unui răufăcător sau unui abuzator sexual cibernetic. Copilul vostru ştie cum să gestioneze asemenea situaţii în mod deschis şi să nu le ascundă sau să se simtă ruşinat?

Când răspunsul la toate aceste întrebări este „da” şi când copilul vostru este matur mental, când a primit educaţie tehnologică şi şi-a dezvoltat rezistenţa digitală, atunci îi puteţi da primul său smartphone. Şi trataţi lucrurile cu seriozitate. Stabiliţi limite şi semnaţi un contract. Monitorizaţi împreună modul lor de utilizare şi nu vă temeţi să „le luaţi tastele”, dacă e nevoie. Sănătătea lor mentală, siguranţa şi fericirea lor depind de asta.

Marc Masip este psiholog, autor şi susţine frecvent prelegeri pe tema dependenţei digitale. De asemenea, este directorul Institutului psihologic Desconect@, un program inovator elaborat pentru utilizarea noilor tehnologii în mod pozitiv, fără să dăuneze relaţiilor noastre personale sau fără să creeze dependenţă.