Cunoașterea de sine, pregătirea pentru viață

Autocunoașterea înseamnă să-ți conștientizezi  calitățile, dar și defectele, să-ți înțelegi emoțiile și reacțiile în situații concrete de viață, să găsești răspuns la întrebarea „cum sunt eu?”. Cunoașterea sinelui o atingi în momentul în care te recunoști ca individ, ai capacitatea de a percepe întreg complexul de calități și caracteristici care te diferențiază de alti oameni. 

Cuprins:

  1. Cunoașterea de sine la copii
  2. Cunoașterea de sine la preșcolari 

 

1. Cunoașterea de sine la copii

Relația cu familia, interacțiunea dintre copil și adulți sau  alți copii din anturaj sunt definitorii în stimularea autocunoașterii. Ca adult, poți contribui la dezvoltarea armonioasă a celor mici prin metode extrem de simple, la îndemâna tuturor:

  • îi impulsionezi permanent, provocându-i cu jocuri adaptate vârstei;
  •  îi încurajezi să se exprime liber;
  • le adresezi întrebări care să le trezească curiozitatea;
  • le stimulezi creativitatea.

Pe măsură ce cresc,copiilor li se propun acțiuni și activități care vor fi definitorii în formarea abilităților de comunicare, a gândirii lor critice și în cultivarea stimei de sine. Pentru orientarea lori spre ceea ce cu adevărat li se potrivește, pentru a înțelege ce tip de inteligență folosesc, există o serie de teste de evaluare care pot fi efectuate încă de la vârste mici

 

Pe baza acestor rezultate, se vor obține cu precizie indicații despre direcția în care trebuie să se îndrepte educația copilului. Stimularea creativității în familie și în instituția de școlarizare pe care o frecventează poate fi completată de activități din cadrul atelierelor, alegând teme în conformitate cu abilitățile lui specifice.

 

 

2. Cunoașterea de sine la preșcolari

În prima parte a vieții, până la 2 ani, copilul își dezvoltă inteligența senzorială și motorie. Este o perioadă în care gesturile simple și o îngrijire plină de căldură sunt cele care vor ajuta bebelușul să devină un adult echilibrat: vocea părinților, atunci când sunt schimbați și hrăniți, privirea și zâmbetul, atingerea, mângâierea. Mai târziu, odată cu mersul de-a bușilea și cu primii pași, comunicarea dintre adult și copil devine cea mai importantă unealtă pentru educarea autocunoașterii. Ea se realizează prin provocarea permanentă la joc, încurajarea de a-și alege singur jucăriile, cuvintele de laudă rostite, chiar dacă aparent pentru cel mic aceste cuvinte nu înseamnă mare lucru.

 În această perioadă, copilul face primii pași în cunoașterea sinelui:

  • recunoaște chipurile părinților și, cu timpul, își recunoaște propriul chip în oglindă;
  • se joacă singur, își recunoaște jucăriile și are simțul proprietății asupra lor;
  • devine conștient de capacitatea pe care o are de a influența comportamentul părinților și își dezvoltă empatia.

 

Interacțiune și comunicare

Contactul direct cu părinții, vocea mamei și a tatălui sunt definitorii în primii ani, dezvoltarea vocabularului și capacitatea de a întrebuința cuvintele fiind printre obiectivele cele mai importante ale acestei perioade. Creierul copiilor de vârste mici funcționează ca un burete, nu există „prea devreme” pentru a învăța o a doua limbă, în paralel cu cea maternă. Studiile de specialitate ne demonstrează faptul că un copil bilingv este mai creativ, fiind stimulat în aria abilităților lingvistice, mult mai capabil să facă conexiuni. 

 

 Îndatoriri și responsabilitate

Implicarea în activitățile casnice, cooptarea copilului în îndeplinirea unor sarcini specifice va juca un rol important pentru dezvoltarea stimei de sine. Dar la fel de importantă ca și îndeplinirea acestor obligații va fi interpretarea, împreună cu adulții din colectiv, a modului în care ele au fost îndeplinite. Provocați copiii la o analiză, impulsionați-i să răspundă, chiar să critice și să-și exprime nemulțumirile, dacă se consideră nedreptățiți într-un fel.

În cazul unor eșecuri, cum ar fi o notă mică, un examen ratat sau o experiență neplăcută, copilul trebuie să-și poată exprima sentimentele, să-și exteriorizeze trăirile, atât pe cele pozitive, cât și pe cele de furie, de nemulțumire. Capacitatea copilului de a se mobiliza în fața unor provocări viitoare va fi mult mai eficientă dacă el își înțelege frustrările personale, le tolerează și este capabil să le gestioneze.  

 Control și independență

Supracontrolul din partea adulților nu este formula potrivită, în special în ceea ce privește consolidarea stimei de sine. Participarea la tabere, interacțiunea cu ceilalți copii, obligația de a urma un program specific și de a respecta regulamentele impuse ajută la cultivarea respectului pentru semeni și față de sine.

 

Autocunoașterea se învață, familia, cercul de prieteni și instituțiile frecventate fiind definitorii în cazul acestui proces important;  ea se dezvoltă odată cu vârsta și se concretizează datorită experiențelor personale! 

Sursa foto: Pexels.com

About Author

Related posts